Frig, fiori ca nise tepi... ca ariciul mort pe un drum de tara... inconjurat de praf galben si cantec de ciocarlani. Amurg parfumat in puf de camp. Clisa... clisa neagra ce-ti ramane pe degete si pe ghete. Dar e atat de fina la atingere, e aproape ca plastilina.
Vreau sa simt din nou. Vreau sa zambesc, sa ating, sa fiu libera. Oare asa e si pentru ceilalti? 
viata imperfecta ca o schita, provizorie...
O sa fac mai bine maine... o sa treaca...
Amanari peste amanari. Evitari si negari...
Gandurile mele suna ca o tingire sparta cand vei s-o lovesti cu lingura si sa faci muzica. Nu exista cantaretul din spatele lingurei care sa-i imprime ritmul. Azi m-am simtit falsa. Ceea ce e si mai rau, e o falsitate aproximativa. Nu-i nimic mai dezgustator decat o semi-mincinoasa.