Definită de contrarii... Nu ne aflam toţi mereu in faţa unor cumpene... mereu putem alege ce să fim, deseori alegerile bătându-se cap în cap.
Aş vrea să fiu un om mai unilateral, dar dualitatea şi ambiguitatea îmi impregnează viaţa. Chiar dualitatea dintre sentimente şi gândire, dintre chemarea eului şi chemarea celorlalţi. Un om unilateral e aparent omul perfect, cel care ştie exact ce vrea şi care acţionează întotdeauna în consecinţă... Dar unde găseşti acest om unilateral şi, odată găsit, sa fie el desavârșit?
Dualitatea si ambiguitatea ne impregneaza viata. Oamenii unilaterali, daca exista asa ceva, mi se par neinteresanti. Cu cat tusele sunt mai groase, contradictiile mai puternice, cu atat creste riscul de a fi sfărmat de ele... dar si potentialul de evolutie, de realizare.