Mi-e sufletul un ghem, un ghem de sfoara pe care l-ai scapat pe jos, intr-o miriste, si a adunat spini. Mici bucati de frunze uscate cu ghimpi pe margine si cu peri aspri pe dos.

Nu mai pot sa privesc in oglinda apei, nu-mi mai vad fundul sufletului.

Mi se pare acoperit cu ceara si cu mazga.

Mi se pare un teren necultivat in care s-au aciuiat buruieni si pe care nu le-am abservat crescand. 

M-am oprit din visat si odata cu visele a secat si izvorul.

As vrea sa mai pot vedea ca in copilarie, sa mai pot crea ca atunci...

Macar micile povestioare de seara... macar mici povestiri erotice... ceva, oricat de mic si neinsemnat

Ma simt stearpa si pustie

De unde vine seceta asta? Ce s-a intamplat cu fantana mea?