O sa incep... chiar in secunda asta. Sau in urmatoarea... 

Asa fac mereu. Imi vine o idee, dar pana sa apuc s-o scriu trebuie sa am grija de toate detaliile... si tot pregatindu-ma s-o formulez, am si pierdut-o. Sau sunt prea plictisita ca sa continui.

Asta va fi refugiul meu. Locul unde voi scrie fara teama. E ca un caiet, un jurnal cum obisnuiau sa tina mai ales fetele pe vremuri, in care o sa pot sa scriu fara sa ma ingrijorez ca cineva il va citi.

Ceea ce paradoxal, pentru ca poate fi citit de oricine... Unul in care pot scrie fara ca nimeni sa nu stie ca am fost eu. 

Culmea e ca nu sunt foarte secretoasa in viata de toate zilele. Dar nu sunt nici libera, nu sunt chiar o carte deschisa. Multe din gandurile de aici au mai fost exprimate si cu alte ocazii, mai ales prietenilor. Poate ca n-am mers pana la capat in unele cazuri, dar am spus destule. Sunt aici pentru ca simt nevoia sa ma descarc si nu vreau sa impovarez pe nimeni cu trancanelile mele. 

Imi place sa ascult oamenii cand isi spun pasurile si imi place sa fac conversatie... dar am o usoara (sau grea, dupa caz) ezitare cand vine vorba de ale spune pe ale mele.