Pilda cu pomul bun

Sunt mai multe categorii de obsedaţi, dragă prietenă, dar noi două ne aseamănăm.
Se făcea că un om mergea liniştit şi-şi vedea de drumul lui când a întâlnit în cale un măr. Era un pom falnic, viguros, ce cădea de poame. Şi numai ce se uită omul nostru către ele şi unul dintre ele îi aţâţă pofta. Începe să scuture pomul, doar doar o cădea. Dar vezi tu, mărul ăsta e din cele încăpoşate, nu se lasă cu una cu două. Şi din ce scutură mai tare omul nostru din aia mărul pare mai bine aninat pe creangă.
Ei, dragă prietenă, noi două suntem ca omul acesta. D-apoi, nu suntem chiar la fel... Pe când scuturi pomul, aşteptând să-ti iei răsplata, tu mai întinzi mâna şi mai culegi din zbor câte o poamă, chiar dacă nu-s ele chiar de soi. Eu însă, nu văd decât mărul şi numai mărul ăla, poate să-mi cadă în cap şi să facă în jurul meu grămadă celelalte surate ale lui...
Şi când izbutim să-l doborâm, d-apoi întristează-te şi varsă ocară de lacrimi - e viermănat.