Comorile

Frig, răcoare, ciori, şi-i soare.
Multă gălagie, multă... suflet cald în piept se afundă
Strâns, încolăcit şi mic.
Domniţele inimii mele, vă am pe toate
Ca nişte mici comori, înfăşurate
Din când în când răstorn sipetul şi vă mângâi
Aş vrea să m-auziţi şi să-mi răspundeţi
Din când în când scot giuvaierul
vorbelor voastre şi-l înşir pe pernă
Şi cu-ale lui slipiri de foc şi consolare
Îmi mângâi inima-n sigurătate;
Şi râd şi plâng, mă încrunt şi vă zâmbesc
Spun glume iar şi-mi amintesc;
Şi-mi sunteţi drage voi, fantasme aburii
Mereu alături în trezii şi reverii.