Draga prietenă,
Mi-ai fost oglinda cea mai dragă. În muchiile tale descopeream frumuseţi şi dureri care ne aparţineau deopotrivă. Eram olarul şi lutul împreună, ne mlădiam şi ne ştanţam după aceeaşi veche măsură. Îmi măsuram sufletul lângă al tău şi descopeream că avem aceleaşi inele, ca două scanduri cioplite din acelaşi trunchi.
Experienţă unică a tinereţii... Nimeni n-o să-mi mai atingă sufletul cum ai făcut-o tu, pe nesimţite. Chiar n-ai bănuit sau dimpotrivă, tocmai asta te-a speriat la mine?