Toamna beata

Toamna beata, cu frunzele tale patate de sange
cu suflete bete si blegi
cu neincrederea strecurandu-se in vintre
Mi-e sila de clisa ta care imi ramane pe talpi si pe ganduri
De fricile care se strecoara inauntru odata cu vantul
De nisipul spulberat in varteje pe campuri.
Vreau soarele rosu si inalt al lui mai,
Vreau mugurii noi ai lui martie,
Vreau viata.
Opulenta ta ma sufoca,
Aurul tau e prea greu pentru mladierea mea.
Poamele tale prea coapte,
Zaharul, mirosurile, ploaia
atarna de poalele tale ca moartea.