Besame mucho
Asculta mai multe audio Muzica »

Atatea povesti...
O fata cu ochii negri. O tiganca, da. O fata cu ochii negri, cu par lung, castaniu. Cu fusta alba, lunga si larga si cu o bluza de trening albastra si murdara. Avea o purtare mai degraba discreta. Cea mica trebuia sa iasa in evidenta. Era ca si cand nu voia sa se vada ca o insotea. Dar cea mica era prea mica pt a fi lasata singura. Dupa ce si-a facut urarile si cantarile printre sughituri, balanganind o sorcova costeliva, un bat cu cateva somoioage de hartie verde-albastruie. O voce ascutita, in cere rasuna parca o durere, o dorinta de a placea. Era ca si cand nu noua ne canta ci fetei cu ochii negri. Autobusul era aglomerat, dar nimeni nu se simtea prea darnic. Nimeni nu privea spre copil, de fapt, incercau sa-l ignore cu totul. Am ajuns intr-o statie si se pare ca fetita a coborat. Fata in albastru nu era absenta, se ratrasese undeva in mintea ei... a vazut-o prea tarziu batand cu sorcova in ura care i s-a inchis in nas. Fata s-a repezit spre usa si i-a strigat ceva in tiganeste. Pana la urmatoarea statie nu era mult, dar afara era frig, plouase cu cateva ore in urma si traficul era aglomerat. Autobusul de abia se urnea. La ultimul semafor a zis ceva cu voce tare, doar pentru sine, evident, pentru ca era tot in tiganeste. Tonul mi s-a parut oarecum glumet, dar privirea ii era ingrijorata. Peste cateva secunde am observat ca ochii ei negri incadrati de lacrimi. A coborat si a pornit in fuga inapoi.