O cicatrice e un lucru ciudat. O portiune de piele care a trecut printr-o oroare, dar a supraviețuit. Cicatricea e pentru piele ce e un veteran pentru o armată...Un cuţit a trecut pe acolo sau a fost pârjolită de foc, a rămas în urmă o crustă sau pustule cu lichid gălbui, privind-o stomacul ni s-a zvârcolit dureros. Dar am supravieţuit. Crusta a fost una din dovezile că se poate merge mai departe, că momentul a fost depăşit. Apoi zgaiba s-a cojit încetişor şi sub ea a rămas un petic nou şi neted.Dar pojghița aceea rozalie e încă fravă. Doar o atingere uşoară produce tresăriri şi strângeri din sprâncene. Dacă o loveşti, chiar şi cu o forţă infimă faţă de cea care a provocat-o, o să sângereze...Aşa că protejaţi acel petic rozaliu de carne nouă, căci altfel vă veţi zvârcoli iar şi iar şi iar...